Om de credință

Și iartă!
Că asta știi să faci tu, om!
Știi să greșești,
știi să rănești, să uiți, să zbieri, să te frămânți.
Și iartă! strânge din dinți când te doare, rupe-ți spatele să te-ncălzească credința din soare.
Stai în închisoare de bestii trădătoare.
Iubește, omule! Lasă orgoliul, lasă păsările să zboare unde vor;
Nu mai răni, nu mai coase atâtea vicii peste gândurile mele.
Crede-mă că azi am obosit.Eu iert, eu iubesc.
Eu sunt tot om, tu...omule!

Zece

 E zece, e târziu, adio marea mea,
 Nu pot să mai revin, oricât de tare-aș vrea.
 Adio soare, adio cer senin,
 Îmi iau la revedere, că plec și nu mai vin.
 E ceață aici sus, e foarte foarte frig,
 Și marea-i mai albastră, când nu pot s-o ating.
 
 E ceasul zece, bate acum în loc,
 Oricât de rău îmi pare, nu pot să mă întorc.
 Plec mamă, azi a mia oară,
 E zece ceasul, e târziu, e seară ...
 Adio copilărie, adio timp mut,
 Regret, o viață am avut și-o mare am pierdut!
 

Un gram de iubire, sunt copil orfan de fericire

Renastere

Au trecut anii in goana,
Sufletul s-a limpezit
Ochii mi i-am plans in palma,
Peste nopti fara sfarsit.

Buzele mi s-au crapat,
De la ploi torentiale
Degetele s-au sfarmat,
Culegand trairi banale.

Parul s-a albit de timp,
Inima nu mai iubeste
Chipul tau nu-l mai colind,
Nici in vis si nici trupeste.

Genele-mi sunt spre apus,
De alti ochi azi m-am legat
Ca de mult nu am mai plans
Si de mult n-am mai oftat.

Esti vis

Esti vis. De departe te cred, vii spre mine

Azi izbutesc, de rau am venele pline.

Si nu mi-e bine. Ieri ceream un vis...

Pana sa ajungi la mine, te-ai stins.

Esti vis. De departe te cred, vii spre mine

Azi mi-e rau de la atata bine.

Dar trec vremurile, treci tu, eliberat

Si m-ai uitat, m-ai lasat, m-ai ingropat.

Azi izbutesc, de rau am venele pline

Mi-am uns mainile cu miere de albine.

Sa nu simt durere, sa nu simt nici teama

Nici vise sa n-am, ca intr-un film de drama.

Si nu mi-e bine. Ieri ceream un vis...

Toate sentimentele, parca s-au reaprins.

Am vanatai pe suflet si focuri in tample

Si inima-mi face in piept periculoase tumbe.

Pana sa ajungi la mine, te-ai stins

Si nu mi-e bine. Ieri ceream un vis...

Azi izbutesc, de rau am venele pline.

Esti vis. De departe te cred, vii spre mine.

Augumentare

Cresc. Sa ma ierti pentru ca uneori, ma pierd. Ma pierd in zile, in gandurile proprii, ma pierd in lumea mare. Sa ma ierti ca te sufoc, te intoxic, involuntar cu aberatii uscate de ani.

Plec. Dar sa ma astepti, caci revin. Si cand ma voi intoarce, voi zambi; Atunci, vei crede, fara indoiala ca sunt un alt om. Ca s-a schimbat,m-am schimbat sau m-a schimbat ceva. Vei crede, poate, ca am innebunit. Nebuna de fericire. Dar te vei bucura pentru mine ? Nu stiu. Vei fi, insa, persoana care m-a vazut crescand, in doua etape : rau si bine. Vei citi poate in mine, o veselie vesnica. O viata si o lume noua. 

Ma vei cunoaste poate, atunci, la fel de bine. Ma vei cunoaste doar daca ma vei pastra, cum te pastrez eu, intr-o rama agatata-n suflet.

Cresti acolo, odata cu mine.

Uneori, chiar este prea târziu

 E devreme. Încerc să-mi clătesc tâmplele cu o carte bună. Mă regăsesc în el, în personajul principal, din păcate negativ. De ce să vreau aceste lucruri, de ce nu pot fi simplă, de ce mai cred încă în viitor? Nu ştiu. Bat pasul de mii de ori printre stări agasante, intrebari  greoaie, adesea fără răspunsuri categorice. Clipe de plictis... Din nou, e la fel, devreme. Simţeam că prea rapid ar fi să pun punct,să mă joc uşor pe suflet. Doream schimbare,o schimbare radicală. Exista acolo, ceva, în interior.Era uneori de necontrolat, poate doar făcea parte din mine. Încercam să mă debarasez, dar nu am reuşit nici până acum. Azi... am tăcut şi am picat.Iremediabil.Azi, e târziu. Atât de târziu că-mi apun ochii exact ca soarele. Se ascund şi încă se prefac, bine, că mâine vor răsări.
 Din nou, e la fel, târziu ...

În memoria Mădălinei Manole

 E eternul dor de mărginire,
 Ascuns sub clipe de plictis
 Adie veşnic din iubire,
 O Mădălina ce s-a stins!
 
 E veşnica povară grea,
 Când pleci şi laşi să cadă
 Pe gene şi sub ceafa mea,
 Durerile- grămadă.
 
 Lumini din cer să vină,
 S-anunţe de sfârşit
 Că draga Mădălină,
 S-a stins,dar ne-a iubit.
 
 E drumul greu şi lung,
 Şi e durere mare
 Noi te-aşteptăm oricând,
 Din crudă depărtare.
 
 E Mădălina sângerând,
 De dor şi de plictis
 Trimite ea din când în când,
 Un zâmbet de artist!

Omul din oglindă

Crede în mine,crede în noi,căci revin-azi sunt eu,
 La fel cum am plecat,apar,iubindu-te mereu.
 Nu te-am uitat,draga mea,mi te păstrez fidel
 Reflect în oglinda seacă, cel mai trist poem.



Cresc prin tine,ai fost şi eşti unica mea oglindă,
 Proiectez speranţe, în inima ta să mă reaprindă.
 Citesc, pe buze coduri vagi, triste, efemere...
 Doar ochii tăi pulsează, pe mine-mângâiere.





Te părăsesc din nou,rămâi, la fel de goală,
Aşteaptă-mă mereu,cernându-ţi vise-n poală.
De vei încerca să uiţi,un dor nebun să te cuprindă,
Sunt mort,iubita mea - sunt omul din oglindă!

Obosit

                                                          

Am obosit.Zadarnic lupt,ma zbat si plang,

E dreptul meu, dar azi e stang...

Nu am nimic,tu ai plecat spre un alt vis,

Ieri te iubeam si azi te-ai stins.

Am obosit.Caci azi, sunt om...

Maine poate sunt fructe sau sunt pom,

Sper in abis,mi-e dor sa zbor

Mi-e dor de toate,toate dor.

Mânjit de dor şi de uitare

 Frisoane, în zi, spre dor nemărginit de poduri frământate,
 Se izbesc acum doar paşi mărunţi şi doruri neelucidate.
 Lăsând pe trupul tău,răni epuizate, din setea trădării,
 Plecând, ai rupt din mine oceane de vise,închinate uitării.

Secat în teamă şi mândrie,omiţi iubirea pură,dusă la liman,
Plângându-ţi ploaia durerea şi schiţând trupul tău evaziv la geam.
Fugi!acum precis poţi doar să uiţi,lipsit de prea multă păsare,
Crede doar că de revii, voi fi plutind pe-o aripă de închisoare.

 Închis în trup,liber în spectru,pulsat cu ace în inima - sângerând,
 Te părăsesc din nou, lezat , în versuri , în zile şi în gând.
 Nu-mi mai sunt nici eu cunoscut,mă simt străin de mine,
 Cerşesc uitare,draga mea! Să-mi detoneze-n vine.

Singur

Lipsesc din corul fericirii,
Sunt singur si plouat
Ma inec in valurile firii,
Ca n-am avut colac.

Traiesc palpabil singur,
Prea singur ca sa stii
Ca totul e nesigur-
Cand tu n-o sa mai vii.

Astept din nou singur,
Un val nervos din mare
Atunci vei fi tu sigur-
O vesnica datoare.

Uitare

Am stinst lumina cand ma aflam intr-un punct mort.De fiecare data cand o vizitam,tremuram.Atat de tare,incat, uneori as fi dat orice sa fiu rece.La fel ca piatra de mormant.Dar au disparut acele sentimente o vreme si s-au transformat in cosmaruri ce-mi mancau somnul si ma lasau sa ma tarasc,cersind... uitare.
Au fost zile pline si vor mai fi.Pana in momentul in care voi crede cu adevarat ca nu mai merita.Nu pot!Chiar de-as putea,nu vreau!Si chiar daca as vrea...nu as putea.Atatea complicatii incluzandu-ma,ma fac sa ma opresc din a mai spera si ma arunca efectiv intr-o lume diferita de tot ceea ce cunosteam pana in momentul respectiv.
Am obosit.Nu mai pot!Si chiar daca as putea...nu as mai vrea.

Pentru mine

N-as da nimic din ce am,

Ca n-am nimic oricum

As vrea o bucurie-n an,

Sa ma impiedice-n drum.

Sa-mi lase libere-orizonturi

In capul sec si gol,

Ca intr-un film ce vinde ponturi,

Iar eu - intaiul rol.

Mi-e dor

Sunt in primul rand - trecand cu vederea unele aspecte- om! Rezist mai bine decat altii si nu ma compromit atata timp cat nu exista o alta persoana care ar trece mai cu putinta prin valurile izbitoare ale vietii. Reprosurile infernale pe care trebuie sa le ascult sunt inevitabile,facandu-ma sa ma usuc de nepasare. Imi lipsesc atat de multe lucruri - transparente sau nu - incat am decis sa plec si sa las totul in voia uitarii.
Mi-e dor de un singur lucru: mi-e dor sa-mi fie dor de tine , in asa fel incat sa-mi rastorn lumea cu susul in jos,iar apoi necontenit,intr-o criza de existentialitate sa incerc -in zadar- sa-mi fac ordine.

PS: "A-ţi asigura propria fericire este datorie (cel puţin indirect), căci nemulţumit de propria-ţi stare, copleşit de multe griji şi în mijlocul unor trebuinţi nesatisfăcute, ai putea deveni uşor o mare ispită pentru violarea datoriilor."

Dezamagire

E o lume infiorator de sonata! Ma ingrijoreaza fiecare pas ce-l port si ma gandesc la viitor cu o groaza cumplita.Nu exista nimic din ce nu pot face.Exista doar acea dezamagire cumplita de sine,care inteapa usturator zilnic cu o intensitate pe masura.E ca o cafea: cu cat e mai tare,cu atat ma trezeste mai mult. Dar lumii nu-i pasa,nu-i pasa de cafeaua mea,nici de viitor,nu-i pasa nici macar de faptul ca eu o consider infioratoare.
O lume plina de mame ce avorteaza,ce frang aripi de ingeri,o lume plina de centre de copii,plina de alcoolici,de parinti ce-si maltrateaza copii.O lume plina de durere,in care ne scufundam prea repede,o lume care nu apreciaza arta,ori artistul,o lume plina de defecte,plina de boli ce se incarneaza in mine.
O lume plina de suflete ce ard ca o lumanare,intens si repede!Plina de persoane dragi ce pleaca,dispar si realizezi prea tarziu ca-ti ocupau o mare parte din inima.Prea multe dezamagiri pentru o lume atat de scurta,atat de nevoiasa si de inabila!

P.S: „Cea mai mare ignoranță este să respingi ceva despre care nu știi nimic" (Derek Bok)

Legaturi

Tin in pumni nisip uscat
Usor de lacrimi sangerat,
Usor ma inec intr-un izvor
Ca in nisipul miscator.




Tin ritmul intre buze,
Ca intr-un dans de muze
Cu lacat si cu cheie,
Ma simt parca femeie.

Am focul intre gene,
Sperantele sub perne
Si vise intre riduri,
Sa-mi construiasca ziduri.

Traiesc in jurul tau
Si ma lovesc mereu,
De chipul tau slabit
Si sufletul ciobit.

De sunete usoare
Si versuri salvatoare,
In care m-am inchis
Asa cum ti-am promis.

La rascruce de ganduri

Am ramas in urma cu timpul,ori poate cu gandirea.Pentru ca nu-mi pictez unghiile in roz,nici pleoapele,nici buzele.Pentru ca nu mananc guma si plescai excesiv in timp ce vorbesc si nici nu dau ochii peste cap.Pentru ca nu folosesc expresii "la moda" si nici nu-mi fac fotografii cu absolut tot ce-mi achizitionez nou.
Acest rastimp ce misuna peste gandirea oamenilor si ii face sa-si iasa din ritm.Sau poate e o iluzie,o pseudoblepsie,poate lumea e roz si eu nu o pot vedea!

La multi ani,Madalina Manole!

Imi pare rau,pentru ca am pierdut un artist adevarat.
Condoleante familiei si fanilor!
La multi ani,Madalina Manole!
Odihneste-te in pace si vegheaza de sus ceea ce iubesti cu adevarat!

http://www.youtube.com/watch?v=aRHwWamOUfY

"Nu ma condamnati la vina,nu ma omorati mereu
Sunt aceeasi Madalina,cand ma judecati mi-e greu,
Casa mea e in lumina,zbor din ea sa ajung la voi
Si cu aceeasi Madalina,sa dam timpul inapoi!"

O zi

O liniste dementa!Afara miroase a melancolie,abia s-a potolit ploaia care parca avea de gand sa ma inghita mai devreme.Puhoaie peste puhoaie,rascruci de vanturi s-au duelat si parca au format un covor rece din lacrimile cerului.Cu toate acestea in casa e cald si miroase bine,un aer dulce imi gandila simturile si ma atrage spre bucatarie.Era din ce in ce mai puternic,mai puternic...si mai puternic.Dupa soba mititica si chipul obosit al bunicii,ingreunat de atatea vicisitudini,observ infasurat intr-un servet ceva ce-mi pare foarte cunoscut.Pandispanul meu facut de mamaie pe care-l ador de cand eram o copilita.A fost o surpriza placuta venita din partea unei persoane scumpe.
Chiar si asa a trebuit sa merg acasa si sa-mi iau ramas-bun de la fiinta draga sufletului meu.Am ajuns din nou in locul perimat,in care oricum ma intorc de fiecare data!

PS: "Cand viata tace, iti auzi singuratatea!" (Emil Cioran)

Ciclu

                                                                               

Cresc adesea sub genele tale
Adesea sub petale
De cirese amare
Si doare.

Zambesc uneori in exces,
Uneori limpezesc
Strazile tale
De vorbe goale.




Traiesc mereu in goana
Mereu aceeasi dama
In decorul tau
Pe sufletul meu.

Am in minte acelasi Chopin
Acelasi tu trecut in van,
Adapostit sub buze
Incercanat de muze.

Asteptare-n lent de moarte
In lent miroase a puritate
A zvelte margaritare
Si nu mai doare!

Nebun de alb

Ascult piesa de cateva ore.Imi da o stare de... bine!:)
Sper sa-ti placa.Si daca nu, da fuga la playlist si asculta ceva pe gustul tau!

http://www.youtube.com/watch?v=EZmDzxpiiYE&feature=colike

Timp

O oarecare agonie misuna de ceva zile prin intreg lacasul.Parca timpul sta in loc,dar pe de alta parte,nu reusesc sa concretizez nimic.Ma incearca un dor profund de o persoana draga sufletului meu,descoperita cu aproape un an in urma.Privesc fotografia ei,asteptand...parca astept sa iasa din rama neagra si sa ma ajute sa evadez din acest loc lipsit de timp.

Dar cum sentimentele,privirile,iubirea,ura,linistea,pacea si nu in ultimul rand-TIMPUL-trec pe langa mine fara sa se opreasca nici la prima,dar nici la ultima statie, ma retrag in mine si-mi spun ca traiesc intr-o lume in care totul si nimic sunt rude si cum pierd,la fel de bine o sa si castig intr-o zi.

O sa ma recastig pe mine,sau macar... poate o sa castig TIMPUL!

Pacat

Ce trup de fier,
Om de otel,
Minte de vara
Mana ce stie doar sa ceara.
Buze de tei,
Lumini in ochii ei
Clipe de neuitat
Tu,suflet patat-
Estompat,crispat
Indurerat,incercanat-



De lupte pe frunte,
De goluri pe tample
De copilarie ce zboara
De intaia oara,
Cand ai picat,
Ai spulberat,
Ai iubit,
Ai platit,
Ai cersit,
Ai visat,
Ai uitat,
Ai implorat,
sau ai jurat
Ca niciodata n-o
sa-mi mai fii pacat!

Testament

Imi pare rau!Sincer,crede-ma si iarta-ma ca n-am putut fi cum ti-ai dorit.Iarta-ma ca n-am nimic sa-ti las mai de pret decat servetelele cu care mi-am sters lacrimile ani intregi,gaurile din perete pe care le-am facut dand cu pumnii cand ma durea si Jurnalul meu in care am scris fiecare stare ce m-a incercat."A ierta inseamna sa tii minte ca in inima ta ai puterea de a o lua de la capat iarasi si iarasi...asa ca incearca sa ierti iarasi si iarasi",prin urmare iarta-ma pentru imperfectiunea de care am dat dovata,pentru jalnicia care m-a acoperit si pentru neputinta de a crede in mine.Pastreaza-ma in minte ca o persoana puternica ce a facut parte din viata ta,o persoana care te-a tinut in suflet pana a plecat,o persoana care a stiut ce gandesti chiar daca nu-i spuneai nimic,invata-ma ca pe o poezie ce o rostesti cand te plictisesti in fata oglinzii, iarta-ma de fiecare data cand te gandesti la mine si te incrunti si nu in ultimul rand lasa-ma sa merg in lumea in care in sfarsit voi putea si eu zambi!

Din trecut

M-am trezit intr-un tarziu,
Masurandu-mi viata in cafea
Ca n-am facut nimic sa fiu,
Si n-am nimic din ce as vrea.

Ca am avut o viata defecta
Si n-am putut s-o pun la punct,
Dintre care o copilarie infecta
Si tample albe sub pamant.

M-a durut la fel ca amintirea,
Dar uneori as spulbera
Tot trecutul si dezamagirea,
Ca oricum nu am nimic din ce as vrea!

My way

Ganduri

Ploua.ma doare

In zare,dispare

Traiesc

Scuip sange

Si-apoi iubesc.

Liniste,degeaba

Ascult cerul

Se stoarce vlaga

Ma striveste

Gerul.

Iubire,n-am cum

Iarta-ma etern

Rupe si pastreaza-ma

Intr-un vechi

Poem.

Culoare incolora

Viata fara aroma

De strugure

De portocala,

Doar ciocolata

Amara.

Plangi ca iar e doua,

Ceasul e rupt

In noua

Iar noua

Nu ne mai pasa

Ca-n inima ploua!

Flori de sinziene

Buchet de iubire,

Strans in suflete

Timpul de gandire,

Lasa sunete.

Ochii mari de dor

Se ridica-n cer,

Plang incetisor

Si pe urma pier.

Bob de sinziene

Eu am colectat,

Versuri in poeme

Am tot adunat.

In vaza albastra

Am strans doua flori,

Una mai frumoasa

Cu patru culori.

Le-am lasat pe geam

Ca pe vechi migrene,

Uitate de neam

-Flori de sinziene.

Semnez

Multe rime,multe goluri

M-au trimis din vis aici,

Si din rame de tablouri

Iti trimit patru pupici.

Te alint asa cum stiu,

Felul meu original

Te iubesc asa cum scriu,

Dragul meu fenomenal.

Chiar de meriti sau de nu,

Eu tot tin la tine tare,

Pentru mine esti doar tu,

Raza mea stralucitoare.

Si de pleci acum sau maine,

Nu am sa te iert vreodata

Semneaza cu ochi de caine,

Draga ta cea minunata.

Lumea mea

Sunt impacata cu gandul ca nu apartin nimanui,

Si bucati de vise, nu daruiesc oricui.

Linistea ce ma-nconjoara imi aduce aminte de mine,

Si in tot ce ma pazeste sunt versurile line.

Cerul reprezinta eternitatea melodiei,

Ce vesnic dainuie in orice poezie,

Si-mi place atat de mult sa pun vers peste vers,

Cand toata viata mea nu are niciun sens.

Doar in lumea mea perfecta exista simpatie

Muzica-i dulce, destinu-n poezie

Imi iubesc viata,la fel cum iubesc moartea

Dar care dintre ele imi tine mai mult partea?

Adio!

Dispar incet amintirile,

Si tot incet te uit…

Ma rascolesc trairile,

Esti tot ce am avut.

Pictat intr-un tablou

Acolo vei ramane

Intr-un vechi birou

Etichetat de lume.

Mi-ai fost icoana sfanta

Prima mea melodie,

Pleaca acum si canta,

Caci n-a mai fost sa fie.

Poate simteam durere

Ramai acolo mereu

Caci inima imi cere…

Adio dragul meu!

Marioneta

Ca o marioneta in mainile vietii,

Dupa o rana, inca una vei adauga

Esti sora disperarii si tristetii,

Mintea nu-ti stie a rani sau elibera.

Ti-e teama sa impui vreo vorba,

Ca sufletul ti-e gol si trist

Cand inima-ti-e ca o toba,

Si-o viata-ntreaga de artist.

Ca o marioneta,doruri ai,

Si-ti este teama sa mai ceri,

Esti invatata doar sa dai

Dar n-ai nevoie de placeri.

Zambetul este fortat,

E amar si te doare,

Si-n tine toate s-au crapat,

Marioneta calatoare.

Nimic

Ce ciudat este sa simti fiori,fara sa te gandesti la nimic. Dar prin cate feluri poti defini "nimicul"? Gandindu-ma ca viata mea apartine unor lucruri extrem de ciudate,trecand de la o stare la alta,nimeni si nimic nu poate avea o influenta considerabila asupra mea. Imbratisand toate starile posibile, imi spun ca nu este nimic pe aceasta lume,care sa ma surprinda. Purtand o masca pe fata zi de zi ajungi usor-usor sa crezi si tu ca totusi nimic nu este la intamplare,dar apoi revin amintirile si...

Impletind versuri zi de zi,gandindu-ma la un viitor pentru mine, incep sa-mi pierd speranta pentru ca usile se inchid in fata mea rand pe rand. E un sentiment pe care l-am trait curand,nu vreau sa-l mai simt,dar oricum nu are efect asuprea mea intr-un grad ridicat.

Sensibilitatea nu e niciodata o calitate,nu pentru mine. Ironizarea sentimentelor este unul dintre cele mai dureroase lucruri. Nu doresc nimanui sa treaca prin astfel de stari...

Nesansa de a te afirma te distruge fara sa-ti dai seama, pana in ziua in care te uiti inauntrul tau si vezi ... gol.Singuratatea iti mananca sufletul si incet-incet speranta.

Dar revenind la "nimic" din nou,nu mai pot suporta multe,ajutorul fiind unul dintre cuvintele de baza.

Nimicul pe care-l detin ma umple...

Invata!

Invata de la soare sa arzi numai cand vrei,

Invata de la nori,sa pleci,sa vii, ca ei.

Invata de la pasari sa calatoresti mereu,

Invata de la mine,sa nu renunti la greu.

Invata de la artisti sa dai tot ce-i mai bun,

Invata de la foc,sa nu te faci doar scrum.

Invata de la piatra,sa ai tacerea ei,

Invata de la profesori,caci sunt parintii tai.

Invata de la Sfinti,cum trebuie sa vorbesti,

Invata de la ochi,cand trebuie sa orbesti.

Invata de la ploaie cat trebuie sa curgi,

Invata de la copaci,sa ai ganduri lungi.

Invata de la cei ce sunt altfel decat tine,

Invata de la Dumnezeu sa faci mereu de bine.

Invata de la cer,cat trebuie sa te inalti,

Invata de la gemeni,ce inseamna sa fiti frati.

Invata de la pamant,cat trebuie sa inghiti,

Invata de la mut ,cat trebuie sa asculti.

Invata de la plante cat trebuie sa infloresti,

Invata de la tine,ce trebuie sa iti doresti.

Invata de la soarta ce ai de invatat,

Invata de la inger ,sa ai suflet curat!

Mai am un singur dor .*Mihai Eminescu .

” Mai am un singur dor:
In linistea serii
Sa ma lasati sa mor,
La marginea marii;

Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Sa am un cer senin.

Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi impletiti un pat
Din tinere ramuri.

Si nime-n urma mea
Nu-mi planga la crestet,
Doar toamna glas sa dea
Frunzisului vested.

Pe cand cu zgomot cad
Izvoarele-ntruna,
Alunece luna
Prin varfuri lungi de brad.

Patrunza talanga
Al serii rece vant,
Deasupra-mi teiul sfant
Sa-si scuture creanga.

Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci inainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.

Luceferi, ce rasar
Din umbra de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O sa-mi zambeasca iar.

Va geme de patemi
Al marii aspru cant…
Ci eu voi fi pamant
In singuratate-mi. ”

Si plec...

Şi plec...dar unde să mă duc?

Las în urmă speranţe şi atât...

Vise neîmplinite,dorinţe imposibile,

O viata formată din scrisori şi foi.

Trăiesc prin pix si versurile proprii;

Şi plec...dar unde,când n-am loc?

Nu am loc nici să gândesc profund,

Sunt o stradă acoperită de frunze...

Mulţumită cu nimic,râsul fals...

Şi plec...dar unde să privesc?

Sunt un om cu idei,dar fara ascultare,

Fără speranţă şi noroc,fără nimic...

Rezerva goală din stilou,mă simt

Nici cerul nu mă mai priveşte în ochi.

Şi plec...dar de ce mă întorc?

De ce paşi apasă peste paşii mei?

Când propria minte se ascunde...

Printre rânduri îmi mai găsesc fiinta,

Şi dornică de prieteni...aştept!

Şi plec...dar păsari mă imploră,

Plicuri întregi am scris din nou...

Cu viaţa mea atât de simplă,

Chinuită de atâtea complicaţii;

Lumină,peste întunericul meu...

Si plec,ma intorc,dar totusi plec!