Mai am un singur dor .*Mihai Eminescu .

” Mai am un singur dor:
In linistea serii
Sa ma lasati sa mor,
La marginea marii;

Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Sa am un cer senin.

Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi impletiti un pat
Din tinere ramuri.

Si nime-n urma mea
Nu-mi planga la crestet,
Doar toamna glas sa dea
Frunzisului vested.

Pe cand cu zgomot cad
Izvoarele-ntruna,
Alunece luna
Prin varfuri lungi de brad.

Patrunza talanga
Al serii rece vant,
Deasupra-mi teiul sfant
Sa-si scuture creanga.

Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci inainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.

Luceferi, ce rasar
Din umbra de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O sa-mi zambeasca iar.

Va geme de patemi
Al marii aspru cant…
Ci eu voi fi pamant
In singuratate-mi. ”