TIMPUTIN

Prea putin ramane sa-mi scriu
prea putin...
sa pot sa fiu.
Timpul... ah ce arta dezmembrata
fuge si te lasa balta.
Si m-arunca intr-un ceas
vechi
Si de trecuturi tras.

Timputin, tu, timp prea prost-
astazi nu-mi esti de folos!

Prima zi de dupa 17

Intr-o zi la fel ca celelalte, cum vizitam locusorul ce-mi mirosea a tine, locusorul care-mi trezea atatea amintiri, m-a bucurat sa vad ca erai fericit. Am ras un pic. Si dupa ce mi-ai alergat pe tample toata ziua, si m-am bucurat si mi te-am imaginat pe aici, am vazut. M-am intristat un pic. Aveam un deja-vu, am simtit si am mai inghitit acele cuvinte. Unde? in mine...M-a durut un pic.

Ca doar stii, te doare, nu poti ramane indiferent la astfel de descoperiri.As fi putut sa-mi jur ca n-o sa mai vizitez locusorul, ca am sa-l uit, ca nu-l mai vreau. Dar il vroiam un pic.

Sa nu lungesc. Dupa ce mi-am dat seama ca nu eram prima, nici ultima, am afirmat in suflet: Te-am pierdut definitiv.

Nu te-am uitat

 Aș fi putut să-ți scriu cândva,
 dar lesne mi-a fost viața
 Iar tot ce-am adunat în ea...
 rămâne astăzi ceața.
 
 Și din nimicul ce l-am strâns
 o data să fi răsunat
 Cât te iubesc și cât am plâns
 când îngerii te-au luat.

 Atâtea clipe au trecut
 pe lângă mine reci
 Am învățat și eu să lupt,
 și-am înțeles că pleci.
 
 Atâtea lumânări au plâns
 pe mormântul tău rigid
 De când necontenit te-ai dus
 iar viața te-a trădat, murind.
 
 Visele m-așteaptă-n prag-
 n-am să permit a risipi
 și tot ce azi îți scriu cu drag
 Poate mâine-ți voi citi.
 
 

Timpuriu

 Chiar dacă plec spre altă mare,

 și atâta lume n-o să știe

 că mi-e prea dor de tine, soare

 lumina ta o să mă-nvie.

 Valurile nu mă-nghit

 doar șterg urma mea cleioasă

 și mă duc spre infinit,

 întorcăndu-mă acasă.

 Lumânările plâng viața,

 și mă-druma spre vecie

 unde toate-s spânzurate

 de un viciu și-o făclie.

 
 

Langa mormantul tau (In memoria bunicului meu, Leonti Vasile)

Doar eu iti mai vorbesc,
la trista locuinta
din nou te vizitez
tu esti in nefiinta.

Nu te mai pot vedea,
nu razi, nu faci nimic
la capatai de piatra
nici n-am ce sa-ti mai zic.

Langa mormantul tau
strang lacrimile-n palme
sa-ti construiasca-n pururi
odihna sub coroane.

Asteapta-ma acolo,
in Rai, la Dumnezeu
asteapta-ma bunicule
incet, urmez si eu...

La multi ani, 8Martie!

La multi ani, mama, bunico!

La multi ani tuturor mamelor, tuturor bunicelor si nu in ultimul rand, la multi ani tuturor femeilor!O primavara minunata, alaturi de cele mai dragi persoane.

Sa purtati mereu acest anotimp in suflet si sa fiti precum el: pur, frumos si proaspat!

Tu poți

 Chiar să fi fost un rece vânt ce-mi tremura pe pleoape,
 Ai fi rapuns frumos și rece dorințele din noapte.
 Chiar să mă fi iubit la fel, dezmăț ca într-o furtună,
 Ai fi rămas înger sau demon, izbit de semilună.
 
 
 Chiar de ești gând din gândul meu lipsit de cumpătare,
 Lovești în umbre și în rânduri, lovit de răzbunare.
 Chiar de te-ntorci sau chiar de nu, rămâi un anonim,
 În fuga propriilor gânduri, schițezi un dor sublim.
 
 
 Tu poți să fii cine ai fi, rupt dintr-o altă mare,
 Fără scopuri să te legeni, pe un boț de sare.
 Tu poți să vezi ce vrei să vezi, nemuritor de rece,
 Dar ochii mei în fața ta, în veci n-o să se plece!
 

Dedic voua

Prietenii nu sunt intotdeauna acei oameni care-ti sunt aproape -fizic vorbind-."Prietenii sunt ca stelele, nu se vad, dar stii ca intotdeauna vor fi acolo". Exista pentru mine o legatura de suflet.Puternica.Exista in interiorul oricarui om bunatate, rautate, prietenie, dusmanie. Depinde de mine, de tine, de noi si de voi sa dezvoltam aceste "atributii" -daca le pot numi-.

Prieteni? Sunt multi, este drept, categoriile insa ii difera. Nu voi exemplifica in acest moment.Nu acum.Detin un prieten sau doi, cateodata nici pe ei.Restul sunt simple cunostinte.
Mi-as dori un prieten, cateodata.
Probabil mi-ar declansa fericirea aceea de care am nevoie uneori.Sau poate m-ar indispune.
Prietenia nu inseamna cuvinte.Nu pot exprima -literar- ce inseamna, stiu doar ca o tin ascunsa in suflet si incerc mereu sa o scot la iveala, riscand astfel sa pierd, dar merita. Merita sa-ti pastrezi speranta, cand din multe suflete, unul va dainui.
Dedic voua, speranta mea: O lume mai buna, fara razboaie, fara ura. O lume plina de prieteni si nu in ultimul rand, o lume plina de OAMENI!

Zâmbete

De te-ar scutura singurătatea într-o zi,
Sunt sigură că din aglomerație, palid ai zâmbi.
Și dacă te-ar săgeta viața aspru în tălpi,
Ți-ai transforma picioarele în terminate lămpi.
 
Dacă te-ar înghiți marea veșnică pe undeva,
Din corpul tău nenorocit, toată o vei scuipa.
Și de te-ar prinde de picior o fericire gri,
Sunt sigură, tu, colorat iarăși ai zâmbi.
 
Sa-ți taie demonii respirația în noapte,
Ziua, îngerii te-ar duce pe orizonturi deșarte.
Și de s-ar sfârși lumea, iar viețile s-ar nărui,
Ai rămâne tu, ultimul om, și veșnic ai zâmbi.
 
De te-ar trăsni fulgerul amărăciunii mele,

N-ai mai scăpa de moarte, nici de crâncene blesteme.
Și dacă nu te-aș avea în sânge, m-aș opri,

Aș staționa lângă legende și fără tine, aș zâmbi!