Un gram de iubire, sunt copil orfan de fericire

Renastere

Au trecut anii in goana,
Sufletul s-a limpezit
Ochii mi i-am plans in palma,
Peste nopti fara sfarsit.

Buzele mi s-au crapat,
De la ploi torentiale
Degetele s-au sfarmat,
Culegand trairi banale.

Parul s-a albit de timp,
Inima nu mai iubeste
Chipul tau nu-l mai colind,
Nici in vis si nici trupeste.

Genele-mi sunt spre apus,
De alti ochi azi m-am legat
Ca de mult nu am mai plans
Si de mult n-am mai oftat.

Esti vis

Esti vis. De departe te cred, vii spre mine

Azi izbutesc, de rau am venele pline.

Si nu mi-e bine. Ieri ceream un vis...

Pana sa ajungi la mine, te-ai stins.

Esti vis. De departe te cred, vii spre mine

Azi mi-e rau de la atata bine.

Dar trec vremurile, treci tu, eliberat

Si m-ai uitat, m-ai lasat, m-ai ingropat.

Azi izbutesc, de rau am venele pline

Mi-am uns mainile cu miere de albine.

Sa nu simt durere, sa nu simt nici teama

Nici vise sa n-am, ca intr-un film de drama.

Si nu mi-e bine. Ieri ceream un vis...

Toate sentimentele, parca s-au reaprins.

Am vanatai pe suflet si focuri in tample

Si inima-mi face in piept periculoase tumbe.

Pana sa ajungi la mine, te-ai stins

Si nu mi-e bine. Ieri ceream un vis...

Azi izbutesc, de rau am venele pline.

Esti vis. De departe te cred, vii spre mine.