luni, 25 iunie 2012

Prima zi de dupa 17

Intr-o zi la fel ca celelalte, cum vizitam locusorul ce-mi mirosea a tine, locusorul care-mi trezea atatea amintiri, m-a bucurat sa vad ca erai fericit. Am ras un pic. Si dupa ce mi-ai alergat pe tample toata ziua, si m-am bucurat si mi te-am imaginat pe aici, am vazut. M-am intristat un pic. Aveam un deja-vu, am simtit si am mai inghitit acele cuvinte. Unde? in mine...M-a durut un pic.
Ca doar stii, te doare, nu poti ramane indiferent la astfel de descoperiri.As fi putut sa-mi jur ca n-o sa mai vizitez locusorul, ca am sa-l uit, ca nu-l mai vreau. Dar il vroiam un pic.
Sa nu lungesc. Dupa ce mi-am dat seama ca nu eram prima, nici ultima, am afirmat in suflet: Te-am pierdut definitiv.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu