Tu poți

 Chiar să fi fost un rece vânt ce-mi tremura pe pleoape,
 Ai fi rapuns frumos și rece dorințele din noapte.
 Chiar să mă fi iubit la fel, dezmăț ca într-o furtună,
 Ai fi rămas înger sau demon, izbit de semilună.
 
 
 Chiar de ești gând din gândul meu lipsit de cumpătare,
 Lovești în umbre și în rânduri, lovit de răzbunare.
 Chiar de te-ntorci sau chiar de nu, rămâi un anonim,
 În fuga propriilor gânduri, schițezi un dor sublim.
 
 
 Tu poți să fii cine ai fi, rupt dintr-o altă mare,
 Fără scopuri să te legeni, pe un boț de sare.
 Tu poți să vezi ce vrei să vezi, nemuritor de rece,
 Dar ochii mei în fața ta, în veci n-o să se plece!