Si plec...

Şi plec...dar unde să mă duc?

Las în urmă speranţe şi atât...

Vise neîmplinite,dorinţe imposibile,

O viata formată din scrisori şi foi.

Trăiesc prin pix si versurile proprii;

Şi plec...dar unde,când n-am loc?

Nu am loc nici să gândesc profund,

Sunt o stradă acoperită de frunze...

Mulţumită cu nimic,râsul fals...

Şi plec...dar unde să privesc?

Sunt un om cu idei,dar fara ascultare,

Fără speranţă şi noroc,fără nimic...

Rezerva goală din stilou,mă simt

Nici cerul nu mă mai priveşte în ochi.

Şi plec...dar de ce mă întorc?

De ce paşi apasă peste paşii mei?

Când propria minte se ascunde...

Printre rânduri îmi mai găsesc fiinta,

Şi dornică de prieteni...aştept!

Şi plec...dar păsari mă imploră,

Plicuri întregi am scris din nou...

Cu viaţa mea atât de simplă,

Chinuită de atâtea complicaţii;

Lumină,peste întunericul meu...

Si plec,ma intorc,dar totusi plec!