O oarecare agonie misuna de ceva zile prin intreg lacasul.Parca timpul sta in loc,dar pe de alta parte,nu reusesc sa concretizez nimic.Ma incearca un dor profund de o persoana draga sufletului meu,descoperita cu aproape un an in urma.Privesc fotografia ei,asteptand...parca astept sa iasa din rama neagra si sa ma ajute sa evadez din acest loc lipsit de timp.
Dar cum sentimentele,privirile,iubirea,ura,linistea,pacea si nu in ultimul rand-TIMPUL-trec pe langa mine fara sa se opreasca nici la prima,dar nici la ultima statie, ma retrag in mine si-mi spun ca traiesc intr-o lume in care totul si nimic sunt rude si cum pierd,la fel de bine o sa si castig intr-o zi.
O sa ma recastig pe mine,sau macar... poate o sa castig TIMPUL!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu