O zi

O liniste dementa!Afara miroase a melancolie,abia s-a potolit ploaia care parca avea de gand sa ma inghita mai devreme.Puhoaie peste puhoaie,rascruci de vanturi s-au duelat si parca au format un covor rece din lacrimile cerului.Cu toate acestea in casa e cald si miroase bine,un aer dulce imi gandila simturile si ma atrage spre bucatarie.Era din ce in ce mai puternic,mai puternic...si mai puternic.Dupa soba mititica si chipul obosit al bunicii,ingreunat de atatea vicisitudini,observ infasurat intr-un servet ceva ce-mi pare foarte cunoscut.Pandispanul meu facut de mamaie pe care-l ador de cand eram o copilita.A fost o surpriza placuta venita din partea unei persoane scumpe.
Chiar si asa a trebuit sa merg acasa si sa-mi iau ramas-bun de la fiinta draga sufletului meu.Am ajuns din nou in locul perimat,in care oricum ma intorc de fiecare data!

PS: "Cand viata tace, iti auzi singuratatea!" (Emil Cioran)