E devreme. Încerc să-mi clătesc tâmplele cu o carte bună. Mă regăsesc în el, în personajul principal, din păcate negativ. De ce să vreau aceste lucruri, de ce nu pot fi simplă, de ce mai cred încă în viitor? Nu ştiu. Bat pasul de mii de ori printre stări agasante, intrebari greoaie, adesea fără răspunsuri categorice. Clipe de plictis... Din nou, e la fel, devreme. Simţeam că prea rapid ar fi să pun punct,să mă joc uşor pe suflet. Doream schimbare,o schimbare radicală. Exista acolo, ceva, în interior.Era uneori de necontrolat, poate doar făcea parte din mine. Încercam să mă debarasez, dar nu am reuşit nici până acum. Azi... am tăcut şi am picat.Iremediabil.Azi, e târziu. Atât de târziu că-mi apun ochii exact ca soarele. Se ascund şi încă se prefac, bine, că mâine vor răsări.
Din nou, e la fel, târziu ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu