vineri, 16 decembrie 2011

Om de credință


Și iartă!
Că asta știi să faci tu, om!
Știi să greșești,
știi să rănești, să uiți, să zbieri, să te frămânți.
Și iartă! strânge din dinți când te doare, rupe-ți spatele să te-ncălzească credința din soare.
Stai în închisoare de bestii trădătoare.
Iubește, omule! Lasă orgoliul, lasă păsările să zboare unde vor;
Nu mai răni, nu mai coase atâtea vicii peste gândurile mele.
Crede-mă că azi am obosit.Eu iert, eu iubesc.
Eu sunt tot om, tu...omule!

Un comentariu:

  1. vreau sa iert... dar ma tem.. ca nu am pe cine.. cine mi-a gresit mie? poate ca altcineva ar trebui sa ma ierte... :(

    RăspundețiȘtergere