Omul din oglindă

Crede în mine,crede în noi,căci revin-azi sunt eu,
 La fel cum am plecat,apar,iubindu-te mereu.
 Nu te-am uitat,draga mea,mi te păstrez fidel
 Reflect în oglinda seacă, cel mai trist poem.



Cresc prin tine,ai fost şi eşti unica mea oglindă,
 Proiectez speranţe, în inima ta să mă reaprindă.
 Citesc, pe buze coduri vagi, triste, efemere...
 Doar ochii tăi pulsează, pe mine-mângâiere.





Te părăsesc din nou,rămâi, la fel de goală,
Aşteaptă-mă mereu,cernându-ţi vise-n poală.
De vei încerca să uiţi,un dor nebun să te cuprindă,
Sunt mort,iubita mea - sunt omul din oglindă!