
Sunt sigură că din aglomerație, palid ai zâmbi.
Și dacă te-ar săgeta viața aspru în tălpi,
Ți-ai transforma picioarele în terminate lămpi.
Dacă te-ar înghiți marea veșnică pe undeva,
Din corpul tău nenorocit, toată o vei scuipa.
Și de te-ar prinde de picior o fericire gri,
Sunt sigură, tu, colorat iarăși ai zâmbi.
Sa-ți taie demonii respirația în noapte,
Ziua, îngerii te-ar duce pe orizonturi deșarte.
Și de s-ar sfârși lumea, iar viețile s-ar nărui,
Ai rămâne tu, ultimul om, și veșnic ai zâmbi.
De te-ar trăsni fulgerul amărăciunii mele,
N-ai mai scăpa de moarte, nici de crâncene blesteme.
Și dacă nu te-aș avea în sânge, m-aș opri,
Aș staționa lângă legende și fără tine, aș zâmbi! Și dacă nu te-aș avea în sânge, m-aș opri,