Dezamagire

E o lume infiorator de sonata! Ma ingrijoreaza fiecare pas ce-l port si ma gandesc la viitor cu o groaza cumplita.Nu exista nimic din ce nu pot face.Exista doar acea dezamagire cumplita de sine,care inteapa usturator zilnic cu o intensitate pe masura.E ca o cafea: cu cat e mai tare,cu atat ma trezeste mai mult. Dar lumii nu-i pasa,nu-i pasa de cafeaua mea,nici de viitor,nu-i pasa nici macar de faptul ca eu o consider infioratoare.
O lume plina de mame ce avorteaza,ce frang aripi de ingeri,o lume plina de centre de copii,plina de alcoolici,de parinti ce-si maltrateaza copii.O lume plina de durere,in care ne scufundam prea repede,o lume care nu apreciaza arta,ori artistul,o lume plina de defecte,plina de boli ce se incarneaza in mine.
O lume plina de suflete ce ard ca o lumanare,intens si repede!Plina de persoane dragi ce pleaca,dispar si realizezi prea tarziu ca-ti ocupau o mare parte din inima.Prea multe dezamagiri pentru o lume atat de scurta,atat de nevoiasa si de inabila!

P.S: „Cea mai mare ignoranță este să respingi ceva despre care nu știi nimic" (Derek Bok)

Legaturi

Tin in pumni nisip uscat
Usor de lacrimi sangerat,
Usor ma inec intr-un izvor
Ca in nisipul miscator.




Tin ritmul intre buze,
Ca intr-un dans de muze
Cu lacat si cu cheie,
Ma simt parca femeie.

Am focul intre gene,
Sperantele sub perne
Si vise intre riduri,
Sa-mi construiasca ziduri.

Traiesc in jurul tau
Si ma lovesc mereu,
De chipul tau slabit
Si sufletul ciobit.

De sunete usoare
Si versuri salvatoare,
In care m-am inchis
Asa cum ti-am promis.

La rascruce de ganduri

Am ramas in urma cu timpul,ori poate cu gandirea.Pentru ca nu-mi pictez unghiile in roz,nici pleoapele,nici buzele.Pentru ca nu mananc guma si plescai excesiv in timp ce vorbesc si nici nu dau ochii peste cap.Pentru ca nu folosesc expresii "la moda" si nici nu-mi fac fotografii cu absolut tot ce-mi achizitionez nou.
Acest rastimp ce misuna peste gandirea oamenilor si ii face sa-si iasa din ritm.Sau poate e o iluzie,o pseudoblepsie,poate lumea e roz si eu nu o pot vedea!

La multi ani,Madalina Manole!

Imi pare rau,pentru ca am pierdut un artist adevarat.
Condoleante familiei si fanilor!
La multi ani,Madalina Manole!
Odihneste-te in pace si vegheaza de sus ceea ce iubesti cu adevarat!

http://www.youtube.com/watch?v=aRHwWamOUfY

"Nu ma condamnati la vina,nu ma omorati mereu
Sunt aceeasi Madalina,cand ma judecati mi-e greu,
Casa mea e in lumina,zbor din ea sa ajung la voi
Si cu aceeasi Madalina,sa dam timpul inapoi!"

O zi

O liniste dementa!Afara miroase a melancolie,abia s-a potolit ploaia care parca avea de gand sa ma inghita mai devreme.Puhoaie peste puhoaie,rascruci de vanturi s-au duelat si parca au format un covor rece din lacrimile cerului.Cu toate acestea in casa e cald si miroase bine,un aer dulce imi gandila simturile si ma atrage spre bucatarie.Era din ce in ce mai puternic,mai puternic...si mai puternic.Dupa soba mititica si chipul obosit al bunicii,ingreunat de atatea vicisitudini,observ infasurat intr-un servet ceva ce-mi pare foarte cunoscut.Pandispanul meu facut de mamaie pe care-l ador de cand eram o copilita.A fost o surpriza placuta venita din partea unei persoane scumpe.
Chiar si asa a trebuit sa merg acasa si sa-mi iau ramas-bun de la fiinta draga sufletului meu.Am ajuns din nou in locul perimat,in care oricum ma intorc de fiecare data!

PS: "Cand viata tace, iti auzi singuratatea!" (Emil Cioran)

Ciclu

                                                                               

Cresc adesea sub genele tale
Adesea sub petale
De cirese amare
Si doare.

Zambesc uneori in exces,
Uneori limpezesc
Strazile tale
De vorbe goale.




Traiesc mereu in goana
Mereu aceeasi dama
In decorul tau
Pe sufletul meu.

Am in minte acelasi Chopin
Acelasi tu trecut in van,
Adapostit sub buze
Incercanat de muze.

Asteptare-n lent de moarte
In lent miroase a puritate
A zvelte margaritare
Si nu mai doare!

Nebun de alb

Ascult piesa de cateva ore.Imi da o stare de... bine!:)
Sper sa-ti placa.Si daca nu, da fuga la playlist si asculta ceva pe gustul tau!

http://www.youtube.com/watch?v=EZmDzxpiiYE&feature=colike

Timp

O oarecare agonie misuna de ceva zile prin intreg lacasul.Parca timpul sta in loc,dar pe de alta parte,nu reusesc sa concretizez nimic.Ma incearca un dor profund de o persoana draga sufletului meu,descoperita cu aproape un an in urma.Privesc fotografia ei,asteptand...parca astept sa iasa din rama neagra si sa ma ajute sa evadez din acest loc lipsit de timp.

Dar cum sentimentele,privirile,iubirea,ura,linistea,pacea si nu in ultimul rand-TIMPUL-trec pe langa mine fara sa se opreasca nici la prima,dar nici la ultima statie, ma retrag in mine si-mi spun ca traiesc intr-o lume in care totul si nimic sunt rude si cum pierd,la fel de bine o sa si castig intr-o zi.

O sa ma recastig pe mine,sau macar... poate o sa castig TIMPUL!

Pacat

Ce trup de fier,
Om de otel,
Minte de vara
Mana ce stie doar sa ceara.
Buze de tei,
Lumini in ochii ei
Clipe de neuitat
Tu,suflet patat-
Estompat,crispat
Indurerat,incercanat-



De lupte pe frunte,
De goluri pe tample
De copilarie ce zboara
De intaia oara,
Cand ai picat,
Ai spulberat,
Ai iubit,
Ai platit,
Ai cersit,
Ai visat,
Ai uitat,
Ai implorat,
sau ai jurat
Ca niciodata n-o
sa-mi mai fii pacat!

Testament

Imi pare rau!Sincer,crede-ma si iarta-ma ca n-am putut fi cum ti-ai dorit.Iarta-ma ca n-am nimic sa-ti las mai de pret decat servetelele cu care mi-am sters lacrimile ani intregi,gaurile din perete pe care le-am facut dand cu pumnii cand ma durea si Jurnalul meu in care am scris fiecare stare ce m-a incercat."A ierta inseamna sa tii minte ca in inima ta ai puterea de a o lua de la capat iarasi si iarasi...asa ca incearca sa ierti iarasi si iarasi",prin urmare iarta-ma pentru imperfectiunea de care am dat dovata,pentru jalnicia care m-a acoperit si pentru neputinta de a crede in mine.Pastreaza-ma in minte ca o persoana puternica ce a facut parte din viata ta,o persoana care te-a tinut in suflet pana a plecat,o persoana care a stiut ce gandesti chiar daca nu-i spuneai nimic,invata-ma ca pe o poezie ce o rostesti cand te plictisesti in fata oglinzii, iarta-ma de fiecare data cand te gandesti la mine si te incrunti si nu in ultimul rand lasa-ma sa merg in lumea in care in sfarsit voi putea si eu zambi!

Din trecut

M-am trezit intr-un tarziu,
Masurandu-mi viata in cafea
Ca n-am facut nimic sa fiu,
Si n-am nimic din ce as vrea.

Ca am avut o viata defecta
Si n-am putut s-o pun la punct,
Dintre care o copilarie infecta
Si tample albe sub pamant.

M-a durut la fel ca amintirea,
Dar uneori as spulbera
Tot trecutul si dezamagirea,
Ca oricum nu am nimic din ce as vrea!

My way

Ganduri

Ploua.ma doare

In zare,dispare

Traiesc

Scuip sange

Si-apoi iubesc.

Liniste,degeaba

Ascult cerul

Se stoarce vlaga

Ma striveste

Gerul.

Iubire,n-am cum

Iarta-ma etern

Rupe si pastreaza-ma

Intr-un vechi

Poem.

Culoare incolora

Viata fara aroma

De strugure

De portocala,

Doar ciocolata

Amara.

Plangi ca iar e doua,

Ceasul e rupt

In noua

Iar noua

Nu ne mai pasa

Ca-n inima ploua!

Flori de sinziene

Buchet de iubire,

Strans in suflete

Timpul de gandire,

Lasa sunete.

Ochii mari de dor

Se ridica-n cer,

Plang incetisor

Si pe urma pier.

Bob de sinziene

Eu am colectat,

Versuri in poeme

Am tot adunat.

In vaza albastra

Am strans doua flori,

Una mai frumoasa

Cu patru culori.

Le-am lasat pe geam

Ca pe vechi migrene,

Uitate de neam

-Flori de sinziene.

Semnez

Multe rime,multe goluri

M-au trimis din vis aici,

Si din rame de tablouri

Iti trimit patru pupici.

Te alint asa cum stiu,

Felul meu original

Te iubesc asa cum scriu,

Dragul meu fenomenal.

Chiar de meriti sau de nu,

Eu tot tin la tine tare,

Pentru mine esti doar tu,

Raza mea stralucitoare.

Si de pleci acum sau maine,

Nu am sa te iert vreodata

Semneaza cu ochi de caine,

Draga ta cea minunata.

Lumea mea

Sunt impacata cu gandul ca nu apartin nimanui,

Si bucati de vise, nu daruiesc oricui.

Linistea ce ma-nconjoara imi aduce aminte de mine,

Si in tot ce ma pazeste sunt versurile line.

Cerul reprezinta eternitatea melodiei,

Ce vesnic dainuie in orice poezie,

Si-mi place atat de mult sa pun vers peste vers,

Cand toata viata mea nu are niciun sens.

Doar in lumea mea perfecta exista simpatie

Muzica-i dulce, destinu-n poezie

Imi iubesc viata,la fel cum iubesc moartea

Dar care dintre ele imi tine mai mult partea?

Adio!

Dispar incet amintirile,

Si tot incet te uit…

Ma rascolesc trairile,

Esti tot ce am avut.

Pictat intr-un tablou

Acolo vei ramane

Intr-un vechi birou

Etichetat de lume.

Mi-ai fost icoana sfanta

Prima mea melodie,

Pleaca acum si canta,

Caci n-a mai fost sa fie.

Poate simteam durere

Ramai acolo mereu

Caci inima imi cere…

Adio dragul meu!

Marioneta

Ca o marioneta in mainile vietii,

Dupa o rana, inca una vei adauga

Esti sora disperarii si tristetii,

Mintea nu-ti stie a rani sau elibera.

Ti-e teama sa impui vreo vorba,

Ca sufletul ti-e gol si trist

Cand inima-ti-e ca o toba,

Si-o viata-ntreaga de artist.

Ca o marioneta,doruri ai,

Si-ti este teama sa mai ceri,

Esti invatata doar sa dai

Dar n-ai nevoie de placeri.

Zambetul este fortat,

E amar si te doare,

Si-n tine toate s-au crapat,

Marioneta calatoare.

Nimic

Ce ciudat este sa simti fiori,fara sa te gandesti la nimic. Dar prin cate feluri poti defini "nimicul"? Gandindu-ma ca viata mea apartine unor lucruri extrem de ciudate,trecand de la o stare la alta,nimeni si nimic nu poate avea o influenta considerabila asupra mea. Imbratisand toate starile posibile, imi spun ca nu este nimic pe aceasta lume,care sa ma surprinda. Purtand o masca pe fata zi de zi ajungi usor-usor sa crezi si tu ca totusi nimic nu este la intamplare,dar apoi revin amintirile si...

Impletind versuri zi de zi,gandindu-ma la un viitor pentru mine, incep sa-mi pierd speranta pentru ca usile se inchid in fata mea rand pe rand. E un sentiment pe care l-am trait curand,nu vreau sa-l mai simt,dar oricum nu are efect asuprea mea intr-un grad ridicat.

Sensibilitatea nu e niciodata o calitate,nu pentru mine. Ironizarea sentimentelor este unul dintre cele mai dureroase lucruri. Nu doresc nimanui sa treaca prin astfel de stari...

Nesansa de a te afirma te distruge fara sa-ti dai seama, pana in ziua in care te uiti inauntrul tau si vezi ... gol.Singuratatea iti mananca sufletul si incet-incet speranta.

Dar revenind la "nimic" din nou,nu mai pot suporta multe,ajutorul fiind unul dintre cuvintele de baza.

Nimicul pe care-l detin ma umple...

Invata!

Invata de la soare sa arzi numai cand vrei,

Invata de la nori,sa pleci,sa vii, ca ei.

Invata de la pasari sa calatoresti mereu,

Invata de la mine,sa nu renunti la greu.

Invata de la artisti sa dai tot ce-i mai bun,

Invata de la foc,sa nu te faci doar scrum.

Invata de la piatra,sa ai tacerea ei,

Invata de la profesori,caci sunt parintii tai.

Invata de la Sfinti,cum trebuie sa vorbesti,

Invata de la ochi,cand trebuie sa orbesti.

Invata de la ploaie cat trebuie sa curgi,

Invata de la copaci,sa ai ganduri lungi.

Invata de la cei ce sunt altfel decat tine,

Invata de la Dumnezeu sa faci mereu de bine.

Invata de la cer,cat trebuie sa te inalti,

Invata de la gemeni,ce inseamna sa fiti frati.

Invata de la pamant,cat trebuie sa inghiti,

Invata de la mut ,cat trebuie sa asculti.

Invata de la plante cat trebuie sa infloresti,

Invata de la tine,ce trebuie sa iti doresti.

Invata de la soarta ce ai de invatat,

Invata de la inger ,sa ai suflet curat!

Mai am un singur dor .*Mihai Eminescu .

” Mai am un singur dor:
In linistea serii
Sa ma lasati sa mor,
La marginea marii;

Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Sa am un cer senin.

Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi impletiti un pat
Din tinere ramuri.

Si nime-n urma mea
Nu-mi planga la crestet,
Doar toamna glas sa dea
Frunzisului vested.

Pe cand cu zgomot cad
Izvoarele-ntruna,
Alunece luna
Prin varfuri lungi de brad.

Patrunza talanga
Al serii rece vant,
Deasupra-mi teiul sfant
Sa-si scuture creanga.

Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci inainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.

Luceferi, ce rasar
Din umbra de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O sa-mi zambeasca iar.

Va geme de patemi
Al marii aspru cant…
Ci eu voi fi pamant
In singuratate-mi. ”

Si plec...

Şi plec...dar unde să mă duc?

Las în urmă speranţe şi atât...

Vise neîmplinite,dorinţe imposibile,

O viata formată din scrisori şi foi.

Trăiesc prin pix si versurile proprii;

Şi plec...dar unde,când n-am loc?

Nu am loc nici să gândesc profund,

Sunt o stradă acoperită de frunze...

Mulţumită cu nimic,râsul fals...

Şi plec...dar unde să privesc?

Sunt un om cu idei,dar fara ascultare,

Fără speranţă şi noroc,fără nimic...

Rezerva goală din stilou,mă simt

Nici cerul nu mă mai priveşte în ochi.

Şi plec...dar de ce mă întorc?

De ce paşi apasă peste paşii mei?

Când propria minte se ascunde...

Printre rânduri îmi mai găsesc fiinta,

Şi dornică de prieteni...aştept!

Şi plec...dar păsari mă imploră,

Plicuri întregi am scris din nou...

Cu viaţa mea atât de simplă,

Chinuită de atâtea complicaţii;

Lumină,peste întunericul meu...

Si plec,ma intorc,dar totusi plec!