TIMPUTIN

Prea putin ramane sa-mi scriu
prea putin...
sa pot sa fiu.
Timpul... ah ce arta dezmembrata
fuge si te lasa balta.
Si m-arunca intr-un ceas
vechi
Si de trecuturi tras.

Timputin, tu, timp prea prost-
astazi nu-mi esti de folos!

Prima zi de dupa 17

Intr-o zi la fel ca celelalte, cum vizitam locusorul ce-mi mirosea a tine, locusorul care-mi trezea atatea amintiri, m-a bucurat sa vad ca erai fericit. Am ras un pic. Si dupa ce mi-ai alergat pe tample toata ziua, si m-am bucurat si mi te-am imaginat pe aici, am vazut. M-am intristat un pic. Aveam un deja-vu, am simtit si am mai inghitit acele cuvinte. Unde? in mine...M-a durut un pic.

Ca doar stii, te doare, nu poti ramane indiferent la astfel de descoperiri.As fi putut sa-mi jur ca n-o sa mai vizitez locusorul, ca am sa-l uit, ca nu-l mai vreau. Dar il vroiam un pic.

Sa nu lungesc. Dupa ce mi-am dat seama ca nu eram prima, nici ultima, am afirmat in suflet: Te-am pierdut definitiv.

Nu te-am uitat

 Aș fi putut să-ți scriu cândva,
 dar lesne mi-a fost viața
 Iar tot ce-am adunat în ea...
 rămâne astăzi ceața.
 
 Și din nimicul ce l-am strâns
 o data să fi răsunat
 Cât te iubesc și cât am plâns
 când îngerii te-au luat.

 Atâtea clipe au trecut
 pe lângă mine reci
 Am învățat și eu să lupt,
 și-am înțeles că pleci.
 
 Atâtea lumânări au plâns
 pe mormântul tău rigid
 De când necontenit te-ai dus
 iar viața te-a trădat, murind.
 
 Visele m-așteaptă-n prag-
 n-am să permit a risipi
 și tot ce azi îți scriu cu drag
 Poate mâine-ți voi citi.
 
 

Timpuriu

 Chiar dacă plec spre altă mare,

 și atâta lume n-o să știe

 că mi-e prea dor de tine, soare

 lumina ta o să mă-nvie.

 Valurile nu mă-nghit

 doar șterg urma mea cleioasă

 și mă duc spre infinit,

 întorcăndu-mă acasă.

 Lumânările plâng viața,

 și mă-druma spre vecie

 unde toate-s spânzurate

 de un viciu și-o făclie.

 
 

Langa mormantul tau (In memoria bunicului meu, Leonti Vasile)

Doar eu iti mai vorbesc,
la trista locuinta
din nou te vizitez
tu esti in nefiinta.

Nu te mai pot vedea,
nu razi, nu faci nimic
la capatai de piatra
nici n-am ce sa-ti mai zic.

Langa mormantul tau
strang lacrimile-n palme
sa-ti construiasca-n pururi
odihna sub coroane.

Asteapta-ma acolo,
in Rai, la Dumnezeu
asteapta-ma bunicule
incet, urmez si eu...